Actiunile sunt parti din capitalul social al unei emitent si, cumparandu-le, detii drepturile care decurg din calitatea de actionar (drept la dividend, drept de informare, dreptul de a participa la AGA, drept de vot, drept de subscriere la majorarile de capital social etc). Pe bursa, o actiune a unui emitent este tranzactionata la un anumit pret, ce fluctueaza in functie de raportul dintre cerere si oferta. Investitia prin cumpararea de actiuni listate la bursa se face in speranta ca pretul acestora va creste si vor putea fi vandute la preturi mai mari, sau pentru a incasa dividendele distribuite actionarilor.
Actiunea este o valoare mobiliara emisa de o societate pe actiuni, prin care se atesta dreptul de proprietate asupra unei parti din capitalul social al societatii pe actiuni. Actiunile dau dreptul de a participa la beneficii sau pierderi proportional cu cota detinuta in capitalul social.
Orice actiune are o valoare nominala, care se determina prin raportarea capitalului social la numarul de actiuni emise de societate. Asadar, actiunile sunt fractiuni egale si indivizibile ale capitalului social al unui emitent.
Atunci cand se emit actiuni pe piata primara de capital, acestea pot avea o valoare diferita de valoarea nominala, in functie de decizia emitentului, numita valoare de emisiune (pret de emisiune). Aceasta se determina prin adaugarea la valoarea nominala a primei de emisiune. Vanzarea actiunilor la pretul de emisiune aduce emitentului un aport suplimentar la capital. Tranzactionate la bursa – piata lor secundara – aceste actiuni vor fi cotate la o valoare de piata (pret bursier), diferita de cea nominala si determinata zilnic de raportul dintre cererea si oferta care se manifesta pentru instrumentul financiar respectiv. In mod corespunzator, valoarea bursiera (de piata) a unei societati, sau capitalizarea sa bursiera, este data de produsul dintre numarul de actiuni si cotatia bursiera al acestora. Prin urmare aceasta capitalizare bursiera nu corespunde valorii capitalului social si se modifica zilnic in raport cu pretul sau bursier.
Pe langa cele trei categorii de valori ale actiunilor – valoare nominala, valoare de emisiune si pretul de piata – in practica se pune deseori problema evaluarii actiunilor, adica a estimarii valorii intrinseci a acestora, ce reprezinta in fapt un curs teoretic, in raport cu care trebuie apreciat nivelul pretulului curent, de piata, al instrumentelor financiare. O modalitate de estimare a valorii intrinseci este prin determinarea valorii contabile, putandu-se utiliza activul net al societatii.
Din punctul de vedere al investitorului, piata de capital ofera posibilitatea obtinerii de castiguri prin tranzactionarea diferitelor instrumente financiare.
Piata de capital se adreseaza in egala masura si emitentilor, companii interesate sa atraga finantare pentru a-si sustine si dezvolta activitatea comerciala, prin vanzarea de actiuni sau obligatiuni. Daca o firma este capabila sa atraga increderea viitorilor actionari, avand potential de dezvoltare, atunci o oferta publica initiala este metoda ideala prin care o companie cu rezultate financiare pozitive poate atrage resurse financiare intr-un mod mai facil si mai ieftin in comparatie cu forma clasica reprezentata de imprumutul bancar.
Obligatiunea este valoarea mobiliara prin care emitentul autorizat se imprumuta de la detinatorii de obligatiuni si este obligat sa plateasca periodic o dobanda (denumita cupon), precum si sa ramburseze valoarea obligatiunii (numita principal) la o data viitoare denumita scadenta, stabilite la momentul emisiunii.
Atunci cand un emitent nu doreste sa apeleze la o majorare de capital social, poate alege varianta unui imprumut prin emiterea de obligatiuni. Aceasta poate fi realizata tot prin oferta publica, iar caracteristicile ei pot fi construite exact pe nevoile si structura de finantare dorita de companie.
Emitentul de obligatiuni este echivalentul debitorului, detinatorul de obligatiuni este echivalentul creditorului, iar cuponul reprezinta dobanda. In momentul in care cumperi obligatiuni, imprumuti bani unui emitent care poate fi o autoritate publica sau o societate comerciala.
Atat obligatiunile, cat si actiunile sunt titluri transferabile, diferenta dintre cele doua fiind aceea ca actionarii sunt detinatori ai unei cote parte din societatea respectiva, iar detinatorii de obligatiuni sunt detinatori ai unei cote parte din imprumuturile acordate unui emitent. Tipurile de obligatiuni prin care se poate acorda un imprumut pe piata de capital din Romania sunt: obligatiunile corporative, municipale si de stat. Obligatiunile corporative sunt obligatiuni emise de societati. Obligatiunile municipale sunt titluri de creanta emise de autoritatile locale, regionale in scopul atragerii de fonduri cu utilitate publica. Obligatiunile pot fi garantate sau negarantate si convertibile sau neconvertibile.
Dreptul de preferinta – o valoare mobiliara negociabila, care incorporeaza dreptul titularului sau de a subscrie cu prioritate actiuni in cadrul unei majorari a capitalului social, proportional cu numarul de drepturi detinute la data de inregistrare, intr-o perioada de timp determinata.
Drept de alocare – o valoare mobiliara negociabila, emisa pe termen scurt, care certifica dreptul detinatorului de a primi o actiune care ii va fi atribuita la momentul inregistrarii majorarii capitalului social la Depozitarul Central.
Unitate de fond – instrument financiar emis de un Organism de Plasament Colectiv (OPC) sub forma deaterializata si nominativa, reprezentand o detinere de capital a unei persoane fizice sau juridice in activele nete ale unui fond de investitii. Unitatile de fond sunt platite integral in momentul subscrierii, conferind detinatorilor drepturi si obligatii egale.
Titlu de stat – instrument financiar care atesta datoria publică a Statului, care constituie imprumuturi ale statului in moneda natională ori in valuta, pe termen scurt, mediu si lung.
Prin intermediul acestor instrumente financiare statul contracteaza un imprumut pentru finantarea diferitelor proiecte proprii, a deficitului bugetului de stat, a datoriei publice, pentru sustinerea balantei de plati sau pentru consolidarea rezervei valutare.
ETF (Exchange Traded Fund) – instrument financiar tranzactionabil pe bursa, adesea structurat ca fonduri de investitii deschise. Poate avea ca activ suport actiuni, obligatiuni, marfuri sau indici bursieri, iar pretul sau de tranzactionare se apropie de valoarea activului sau net (VAN).
Produs structurat – instrument financiar hibrid, de natura valorilor mobiliare, care reprezinta obligaţii financiare ale unui emitent faţa de deţinatorul instrumentului şi include o componenta derivata de natura sa modifice profilul de risc şi randamentul instrumentului; are la baza un activ suport (actiune, indice, valuta etc si este emis in baza unui prospect de baza in care sunt definite principiile generale de functionare.
Certificat index – produs structurat care urmareste evolutia unui activ suport “unu la unu”, nu are efect de levier.
Certificat turbo –instrument cu efect de levier ridicat, destinat investitorilor experimentati, cu profil speculativ; ofera posibilitatea de a beneficia de evolutia activului suport in ambele directii – crestere si scadere (certificate turbo long si turbo short);
Warrant – instrument financiar similar optiunilor, care are la baza alte instrumente financiare sau active suport de a caror evolutie depinde si care este emisa de entitati specializate (institutii financiare). Activele suport pot fi: actiuni, indici, cosuri de actiuni, marfuri etc.